Orban „mână pricepută”

De ce a fost operat Bușoi? De aderențe: ba, pentru că a stat strâns lipit de Iohannis, care l-a plimbat prin lume ca pe un bichon maltez – sincer, la diferența de alură a personajelor tandemului, eu l-am văzut, la momentul respectiv, pe președinte, exclusiv – Bușoi alunecase în mulțime; pe urmă, echipa lui de campanie i-a făcut „imagine” pe tragedia de la Colectiv – o lipsă de decență strigătoare la cer, a cărei consecință l-a bușit, serios, pe om. Săracu”.

Așa că, azi, a venit, cuminte, cu Predoiu și cu pișicherul de Orban, și și-a citit de pe o coală „dictando” – așa se numește coala, nu că sugerez eu ceva -, necrologul politic: „Am decis să mă retrag din cursă – zice. Am hotărât să îl susțin pe Ludovic Orban. Nu mă opresc, nu cedez, ci îi predau ștafeta. (…) Ai reușit, continuă, n-ai reușit, continuă până convingi electoratul! Așa că voi continua să susțin proiectul PNL pentru București. (…) Cred în șansa lui Orban de a-i convinge pe alegători”. Și bla-bla, și bla-bla… Și a plecat să mai lucreze la campanie. Săracu”.

Părerea mea, sinceră, e că Bușoi e o victimă colaterală a manifestării prostelilor liberale. A implicării lui Iohannis, dincolo de litera Constituției, în „treburile interne” ale PNL atunci când l-a luat de mână și l-a plimbat prin București. A lipsei de profesionalism dovedite de o echipă de campanie diletantă. A ezitărilor, bâlbâielilor, incoerenței „leadership-ului” penelist unificat.

Întrebat de ce l-a scos din luptă pe Cristian Bușoi, Predoiu n-a avut cine știe ce argumente: „Am luat decizia de a merge în bătălia pentru Primăria Capitalei cu Ludovic Orban. Nu trebuie să le dăm șansa social-democraților de a mai pune măna pe Primărie. (…) Altfel, cei doi – Bușoi și Orban – se află umăr la umăr în sondaje, în marja de eroare, undeva la 30 de procente”, a explicat premierul din umbră.

Păi, atunci?! Unde-i cluul? După ce s-a ridicat de pe jos, după ce și-a împins cucuiele la loc, în cap, după ce a urcat la 30 de procente, povestind și repovestindu-și programul de „guvernare”, îl retragi pe Bușoi în favoarea unuia egal cu el?

Mai rău, în favoarea unuia trecut prin politică, pe unde, vorba lui, „a lăsat urme”, pe care le vor amușina și lătra ogarii Kiseleff-ului?

Adică Bușoi, pentru că e mai delicat/plăpând din fire, nu i-ar fi făcut față lui Firea? Păi, pe Orban nu l-ați văzut cum sărută mâni, la nivelul capului, cum cântă cu simțiri, și cum dansează el, cu trandafiru-n gură?

Nu pare deloc lipsit de delicatețe! Și cred că, nici vorbă, ca să se abată ca „Uraganul Igor” asupra coastelor femeii.

Eu am înțeles altceva: anume că, în toamna lui 2015, Ludovic Orban s-a aflat, și el, în cursa electorală internă, pentru Capitală, dar partidul l-a „preferat”, atunci, în unanimitate pe Bușoi. De ce?

Ce garanții nu prezenta Ludovic Orban, anul trecut, și uite că prezintă astăzi? Cine nu-l iubea, și uite că-l iubește astăzi? Cum a devenit el, nefăcând ceva, mai competitiv decât Bușoi, omul unanimității?

Sau poate că Bușoi a fost iepurașul Duracell, săracu”. Cu idei. Cu programe. Cu proiecte. Cu munca și cu viziunea. Deschizător de drumuri pentru bietul menestrel? Așa?

Păi, de! Știu și eu ce să mai zic? E drept că Orban devine, uneori, incisiv și luptător. Dar, alteori, e ștrengar și plezirist. Și apoi, vorba lui Dragnea, „Omul a mai candidat la Capitală, și a strâns 12 procente; așa că ne convine schimbarea!”.

Iar ceea ce mă îngrijorează pe mine, cel mai mult, este că Ludovic a rămas, în continuare, cu mintea relaxată.

I-auziți ce spune el: „Bucureștiul are nevoie de o mână pricepută”.

Tot de mână, domnule? N-am mai avut noi atăția „pricepuți de mână”? Și uite unde am ajuns!

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK –MARIAN SULTĂNOIU